.

Tu de ce nu ai putea ?

M-am hotărât să scriu acest articol, nu să vorbesc frumos despre mine, ci pentru că m-am săturat să tot aud sfaturi clișeice pe care tinerii din generația mea le primesc zilnic.

Can_you_do_it

De 2 ani am pornit pe un drum anevoios și poate puțin accesibil (aparent) și anume cel al antrepernoriatului.

Nu am fost încurajat prea mult la început, dar nu mi-a păsat. Am continuat ce am început cu bune cu rele și am ajuns la un anumit nivel (încă departe totuși de ce îmi doresc), dar am ajuns să fac zilnic ceea ce îmi place, mă trezesc cu plăcere pentru că îmi doresc să merg la birou, nu mă gândesc în fiecare zi la câte zile mai sunt până la vacanță,  nu mă uit cu groază la ceas și număr orele până la finalul programului

Am auzit în tot acest timp zeci poate chiar sute de paradigme despre experiența profesională a unui tânăr și despre ce ar trebui acesta să facă pentru a realiza ceva. Mai degrabă am auzit, trăit și simțit tot ce nu ar trebui să facă un tânăr…

Până acum am făcut multe greșeli, dar sunt gata să le repet dacă ar fi să o iau de la început.

Am întâlnit în tot acest timp oameni de tot felul, de la care am învățat ce să fac și oameni de la care am învățat ce să nu fac, oameni care mi-au spus să plec de aici pentru că sunt tânăr și îmi pot face un viitor altundeva.

De ce spun toate astea?

M-am hotărât să îți dau ție, om tânăr, o altă perspectivă pe care poate nu o ai în acest moment.

Da, am spus perspectivă, pentru că las sfaturile celor care fac asta zilnic.

Perspectiva mea este una cât se poate de simplă până la urmă și se bazează pe propriul meu exemplu.

Raționamentul meu este următorul: dacă eu am reușit să îmi găsesc un drum pe care să merg, oricine poate!

Pe mine m-au ajutat 4 lucruri, poate te ajută și pe tine:

Nu am ascultat de nimeni!

Am făcut așa cum am crezut, poate bine poate rău, dar cu ce am rămas până acum și acest lucru nu mi-l poate lua nimeni este experiența celor 2 ani în care am fost forțat să învăț și să practic marketing poate înzecit față de cât aș fi învățat într-o agenție în tot acest timp. Dacă nu va funcționa ceea ce fac acum, am o plasă de siguranță pe care am croit-o în acești ani.

Am continuat de fiecare dată și am avut răbdare!

Am avut momente grele în care mi-am dat seama că a fi antreprenor nu este chiar așa cum se crede. Trebuie să muncești, să muncești și să muncești fără să aștepți prea multe în schimb, pentru că la început nu vor veni. Așa că de fiecare dată când am trecut prin momente grele am continuat pentru că nu orice lucru care merită să-l am îl pot realiza într-o zi.

Banii nu sunt cel mai important lucru într-o afacere sau în viață!

Suntem o societate materialistă… nu o spun doar eu, se poate vedea asta zilnic. O avem în sânge și este un lucru enervant. Alergăm zilnic după bani și parcă orice lucru, acțiune sau gest se măsoară în bani. Asta te învață cei din jur și asta ți se cere zilnic: bani.

Ce am învățat până acum este că dacă vrei să clădești o afacere pe termen lung nu trebuie să te gândești la bani ca fiind cel mai important lucru. Nu te poți îmbogăți peste noapte dintr-o afacere onestă (sau sunt foarte rare aceste cazuri).

Bineînțeles, dacă afacerea nu produce bani este ceva în neregulă pentru că până la urmă trebuie să mănânci ceva la sfârșitul zilei. 🙂

Fără ”gașca de nebuni” nu aș fi mers mai departe!

Gașca de nebuni sunt de fapt cei cu care am început toată povestea asta. Oameni la fel ca mine pe care i-am găsit greu, dar fără de care cu siguranță nu aș fi mers mai depart (mulțumesc AIESEC pentru asta, dar și pentru multe din cele enumerate).

Văzând că și ei au aceleași principii și nu ascultă de nimeni  am ascultat de ei.

Aceste gânduri nu se vor a fi motivaționale, nu mă consider un ”motivator”. Motivația este până la urmă simplă: dacă vrei să faci ceva te apuci și faci,nu contează unde ești, cine ești și ce ai la dispoziție.

Nu vreau să fiu până la urmă un exemplu pentru nimeni, îmi doresc doar să te întreb: dacă eu pot face asta, atunci tu de ce nu ai putea?

Poate că este mai mult o provocare, nu o întrebare și atunci te provoc să îmi dai toate argumentele pentru care acest lucru nu ar fi posibil!

5 Comments

  1. Ovidiu, felicitari pentru articol. In timp ce il citeam, parca vorbeai in numele meu si asta ma bucura pentru ca imi dau seama de faptul ca noi o sa putem colabora constant pe viitor.

    Ma bucur pentru ceea ce ai realizat pana acum si iti doresc sa ajungi acolo unde visezi!

    Keep up the good work!

  2. Salutare,

    E foarte frumos articolul. Chiar azi, în timp ce veneam acasă de la job m-am gând la ceva asemănător și am vrut să scriu și eu, dar mă bucur că mi-ai luat-o tu înainte. 🙂

    În cazul meu…pot spune doar că de-a lungul vieții mele am ascultat ba de unu, ba de altul și prea puțin de mine.

    Cu răbdarea stau foarte foarte bine și momentan lucrez la capitolul „să nu îmi fac din bani un țel” chit că dacă aș avea mai mulți, i-aș investi tot în mine prin diferite chestii care să mă ajute să mă dezvolt în continuare.

    Iar la capitolul 4, nu știu ce să zic, mereu am fost un lup.

    Mă bucur pentru tine, chiar mă bucur și sper să reușești. renunțe.

    Să ne citim cu bine! 🙂

    • PS : Scuze pentru cuvântul ăla „renunțe”…nu știu cum a ajuns acolo. 🙂

      • Ovidiu Balcacian

        October 22, 2013 at 19:08

        Mulțumesc Ionuț!

        Poate o să scrii și tu ceva legat de asta… experiența este personală și dacă scriem poate încurajăm oamenii să schimbe ceva.

        Mult succes și ție! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*