Mi-am îndreptat atenția mai mult în această perioadă către Twitter, mai ales după toate discuțiile iscate în jurul ”morții” reachului organic pe Facebook și implicit aparenta scădere a atractivității față de marketeri.
De la depărtare te gândești că ar putea fi o alternativă bună în acest moment pentru marketeri, dar nu e așa.
Acum să fim sinceri, Twitter nu va fi recent o alternativă pentru Facebook (la 50.000 de conturi conform Ze List este chiar irelevantă). Ceea ce mă interesează este motivul pentru care, în România, Twitter nu a prins și este la un nivel infim față de Facebook.
Sunt de acord cu ce a scris Cristian Manafu în acest articol, dar cred că sunt și alte motive pentru care Twitter in Romania este la acest nivel.
Mai întâi să vedem statistici:
Cum spuneam, conform Ze List, Twitter are în România undeva la 50.00o de conturi, din care nu se știe exact câte sunt active.
În comparație cu Facebook, Twitter are o rată de penetrare a internauților de aproximativ 5% față de 74% cât are Facebook.
Avem și un top al celor mai populari români pe Twitter (majoritatea followerilor nu cred că sunt din România de fapt):
Mă opresc aici cu statisticile pentru că sunt dezamăgitoare și nu are rost să spun cu numere ceea ce toată lumea știe.
Dar de ce nu a funcționat? De ce românii nu au îmbrățișat Twitter-ul?
În primul rând, majoritatea nu a înțeles cum se folosește, nu e chiar așa ”simplu” ca pe Facebook, pe Twitter contează mai mult esența decât imaginea sau linkul (chiar dacă cel mai popular tweet e un selfie).
Avem și ”problema” hashtag-ului, element cheie pe Twitter, puțin folosit și înțeles de utilizatorul român, dar care are o putere imensă și poate viraliza conținutul pe care îl postezi.
Twitter necesită mai mult timp pentru interacțiune. E clar, fiind mai complicat, automat îți impune mai mult timp pentru a-l înțelege și pentru a-l folosi.
Românii consumă conținut lejer și multe poze! Generații crescute cu Hi5 și apoi Facebook, greu vor trece la o rețea în care trebuie să pui accent pe cuvinte și să te oprești la cele 140 de caractere.
Ar mai fi și perspectiva americană de folosire a Twitter-ului surprinsă într-un mod simpatic de oamenii ăștia drăguți:
Poate că vorbele de mai sus pot părea ușor critice, dar nu sunt deloc așa. Nici eu nu sunt un mare ”Twitterist”, așa că trebuie să încep de la mine cu critica, iar în cazul meu Twitter nu a prins pentru că l-am înțeles greu, târziu și mi-am dat seama că nu prea stă nimeni acolo.
Promit că de acum înainte îl voi folosi mai mult, mai ales pentru blog. 🙂
Ceea ce mă ”frustrează” este faptul că Twitter in Romania are un potențial foarte mare și ne-ar putea oferi nouă marketerilor o alternativă în materie de social media în care să investim timp și bani.
Da, Twitter de la noi e un avion care stă la sol, un avion frumos, performant, dar care stă să ruginească în ploaie.
0 Comments
1 Pingback